Tema: Expediție supranaturală într-o lume naturală
Predică: Paul Negruț
Duminică, 10 ianuarie , ora 17.00
Luni-Vineri, ora 18.00
Duminică, 17 ianuarie, ora 17.00
Tema: Expediție supranaturală într-o lume naturală
Predică: Paul Negruț
Duminică, 10 ianuarie , ora 17.00
Luni-Vineri, ora 18.00
Duminică, 17 ianuarie, ora 17.00
Concertul de colinzi al Corului Universităţii Emanuel va avea loc vineri, 18 decembrie 2009, începînd cu orele 18:00, în capela mare a universităţii.
Liviu Olah, Flacăra rugăciunii, București, 2009
(Redactare, design, DTP și prepress: Anca și Mihai Suciu)
“Domnul Isus Se ruga pentru fiecare apostol în parte. Lui Petru îi spune: ‘Simone, Satana v-a cerut ca să vă cearnă ca grâul. Dar Eu M-am rugat pentru tine, ca să nu se piardă credința ta’ (Luca 22.31-32). Rezultă de aici că Domnul Isus credea mai mult în efectul rugăciunii Sale decât în forța Cuvântului Său.”
“Victoriile nu se câștigă la amvon, ci pe genunchi. Amvonul este terenul de luptă, genunchii sunt lupta. Rugăciunea aduce izbânda.”
“Acasta este cea mai importantă cauză care explică întârzierea cu care primim răspunsul la rugăciune: faptul că Dumnezeu trebuie să ducă, prin îngerii Lui, adevărate războaie în lumea spiritelor, ca să ia prin lupte lucruri, cauze, persoane stăpânite de forțele întnericului.”
“Răspunsul la rugăciune are mare valoare, dar valorile nu se obțin fără muncă. Dacă rugăciunea reprezintă doar un simplu obicei și nu o intensă muncă a sufletului, așteptând cu credință și răbdare rezultatul (Paslmul 5.3), nu vom vedea niciodată împlinit ceea ce cerem.”
“Mijlocirea este cea mai importantă lucrare pe care o putem face. Un bun credincios nu vine fără grijă în Sion. Vai de cel ce vine la biserica din care face parte ca la spectacol, adică fără să muncească, fără să simtă că și de el depinde lucrarea Evangheliei!”
“Nu spune multe vorbe în rugăciune (Matei 6.7), dar acelea pe care le spui, spune-le cu credință și din toată inima!”
În evidențele Bisericii Emanuel sunt în prezent 4.526 de membri, fiind cea mai mare biserică baptistă din Europa, atît ca număr de membri cît și ca proporții ale noii clădiri.
Noua clădire a fost inaugurată pe data de 26 februarie 1995, avînd 2.300 de locuri, o clădire anexă cu trei nivele și numeroase săli pentru diferitele activități ale bisericii.
În anul 2002 s-a ridicat, prin aportul familiei Thomas din SUA, clădirea Liceului Teologic Baptist Emanuel, cu 24 de săli, cinci cabinete, două laboratoare de informatică, două săli de sport, două cabinete medicale.
13 decembrie 2009 (seara) – 2 ore și 30 minute
În cadrul Centenarului Bisericii Emanuel, duminică după-masă (17.00-19.00), 13 decembrie, Editura Făclia oferă Istoria baptiștilor din România de Alexa Popovici la jumătate de preț.
Marius Cruceru: “Între text literar şi text ştiinţific, lucrarea pastorului şi profesorului Popovici, piatră de poticnire pentru unii, piatră de râşniţă pentru alţii, devine o piatră de temelie pentru istoriografia baptistă, datorită pionieratului unei astfel de întreprinderi, dar este şi o piatră de hotar, care delimitează un tip de lucrări ce nu va mai putea fi scris niciodată, din pricina unor combinaţii din care s-au născut astfel de oameni.”
Alin Cristea: “Istoria baptiştilor este o carte interesantă, necesară şi folositoare. Dar este şi o carte greu de citit (şi de răsfoit), fără un public ţintă şi fără pretenţii literare. Pe de o parte, nici o altă carte nu conţine atîtea informaţii preţioase din istoria baptiştilor din România (al treilea grup confesional baptist din Europa ca număr, după Marea Britanie şi Ucraina), mai ales pe o perioadă atît de lungă. Dar pe de altă parte e greu de imaginat cine o va răsfoi cît de cît, în afară de studenţii care au de dat examen la Istoria baptiştilor şi cîţiva (pseudo)istorici. […] Istoria… lui Alexa Popovici s-ar fi putut numi mai degrabă ‘Istoria persecuţiilor baptiştilor români în secolul XX’. Sau, într-un spirit mai ludic, caracteristic timpurilor postmoderne, ‘Între Antonescu şi Ceauşescu: manual de supravieţuire baptistă’.” (confesional@ 5 – mai 2007)
“Eu și tu trebuie să devenim o unealtă în mâna lui Dumnezeu, trebuie să devin un canal de legătură între Dumnezeu și oameni, trebuie să devin un om al rugăciunii care să stăruiesc pe genunchi pentru pocăința celor din jurul meu.
N-am făcut treaba asta, noi am dezvoltat în bisericile noastre muzica, muzica și iarăși muzica. Am adus teatrele în biserica noastră! Am dezvoltat fanfarele în biserica noastră, programe peste programe, poezii pente poezii și tare i-a plăcut diavolului teatrul acesta, clubul pe care l-am adus în bisericile noastre.”
DESPRE LIVIU OLAH: